The End

Cand incepi cu stangul, e normal ca lucrurile sa mearga prost. Un timp cel putin, lucrurile vor merge tot mai rau. Din cauza ta, din cauza prejudecatilor celorlalti, din cauza imprejurarilor… O sa simti ca nu mai scapi. Si cu cat te lasi mai mult pe mana celorlalti, cu atat o sa te afunzi mai mult in intuneric. N-o sa stii ce sa faci, in primul moment o sa-ti vina sa ii acuzi pe toti ceilalti, mai putin pe tine.
Si cu cat o sa faci greseala asta, cu atat o sa mergi mai mult inapoi. Pentru ca e gresit sa faci ceva prost si in loc sa vrei sa repari, tu sa fugi sa te ascunzi, lasand lumea sa te scuipe si sa te judece, fara ca tu sa faci cu adevarat ceea ce trebuie: sa le demonstrezi ca lucrurile poate au fost gresite atunci, dar asta nu te face o persoana monstruoasa! Sigur ca, depinde acum si de ce anume ai facut atat de gresit incat sa nu mai poti sa-ti stergi mizeria de pe fata.
Am descoperit tarziu ca numai din momentul in care hotarasti sa admiti ca ai gresit, numai dupa aceea poti sa treci mai departe si sa evoluezi. Fara pasul asta n-o sa poti depasi niciodata situatia. Foarte greu am inteles cum si ce anume trebuie sa faci ca sa te faci respectat.

E o mare victorie cand descoperi rezultate bune dupa o munca grea. De aceea n-o sa-i inteleg niciodata pe cei care merg inainte fara sa aiba niciun plan si fiind siguri ca n-o sa se izbeasca de niciun zid. Serios?! Sunt multe dovezi ca oamenii aia sunt pur si simplu… naivi. Prosti. Iresponsabili. Si… nici nu mai stiu. Dar nu asa cum trebuie in orice caz.

Nici nu stiu de ce am scris asta. Cred ca am simtit nevoia sa inchei un capitol foaaaaarte lung care in sfarsit s-a terminat foarte bine. Pentru mine!

Parerea ta despre mine

Alege 10 persoane care sa-ti faca portretul in nu mai mult de 3 cuvinte. Ideea nu imi apartine, dar mi s-a parut foarte misto. Iata ce-a iesit:

Maria: desteapta, empatica si luminoasa
Diana: inteligenta, perseverenta, indrazneata
Alexandra: pai pot spune ca in ultima vreme te vad ca o tipa care stie ce vrea de la viata (hotarata), care stie ce vorbeste (diplomata) si care e destul de firava (delicata)
Bibi: cu capul pe umeri, de treaba si desteapta
Jojo: inteligenta, deschisa (i mean, esti saritoare, mereu ajuti pe cineva daca are o problema), cu picioarele pe pamant
Roxy: un model (adica.. ma inspiri oarecum – personajele tale si rp-ul tau mai ales), usor cam prea fixista la anumite lucruri, putin infantila
Susanita: bagareata, talentata si … matuuura
Mely: artista, lenesa, irascibila
Meg: vant, culoare, incredere
Bogdan: copilaroasa, ambitioasa, incapatanata

_____________
In caz ca va intrebati, BAC-ul l-am luat cu bine si sunt foarte mandra de mine. Pentru detalii, ma puteti contacta pe messenger.

“Nicolae Tonitza” Promotia 2009

Uh. S-a … terminat ? Uhm. Deja ?!

Well, astazi am avut festivitatea de absolvire. Ne-am imbracat frumos in robe, am dat flori si felicitari profesoarelor, ne-am amuzat de cat de penibil aratam toti in straiele alea ciudate dar speciale, am mancat fursecuri si-am baut fanta siiii momentul adevarului: nici nu mi-am dat seama cand am fost strigata pentru inmanarea diplomei de absolvire. Doamne, am avut niste emotii ingrozitoare!

But, am fost atat de mandra de evenimentele petrecute ca dupa ce am plecat de la scoala am mers numai cu toca pe cap. Reactiile romanilor destul de diverse si tampite ca de obicei: “esti tocilara ba?”, “ce stai cu aia pe cap?”, “aaaah ai terminat liceuuuuu”, “esti premianta?”. Hahaha. Dovada ca romanul nu prea stie de ce anume te imbraci in roba la sfarsitul unui ciclu scolar (daca s-o spune asa). Cam naspa pentru ei. Dar m-a durut in cot si-am mers mai departe.

Concluzia?
Woooohoooo!!!!!!! AM TERMINAT LICEUL BAAAA!!!!!

P.S. Am visat prea mult la momentul surprins atat de bine de tata in poza, woah! Trebuia sa-l prinda totusi… Si inca ce bine a facut-o!

MWHAHAHA!

Inca o zi din seria “ultimele zile de liceu”. O zi foarte tare de altfel. Iarasi m-am simtit bine, am ras, am baut, am facut poze si ne-am amuzat de cat de frica ne este de bac (unora mai mult, altora mai putin).

Azi a fost expozitia lucrarilor de la atestatul celor de clasa a 12-a, promotia 2009, dupa cum spunea Ludi (directoarea adjuncta) in micul ei discurs pe care l-a tinut la ora 12 la Parlament. Expozitia a avut loc in Sala Brancusi, o sala imensa si absolut superba de la Parlament. Eu n-am avut lucrari, ca niciunul din colegii de la desen animat (din diverse motive). Dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur si sa ma impresionez vazand fiecare lucrare, unele mai bine si mai atent lucrate, altele neterminate sau mai goale… Am facut o groaza de poze!
Cateva exemple pentru curiosi:
design ambiental
arte grafice
design vestimentar + arte textile
Apoi, am mers La Motoare cu o gramada de colegi. Cred ca eram peste 20 de oameni acolo. Si au mai tot venit dupa ce-am ajuns noi.

O zi faina. Daca atunci cand de abia ne asezaseram eram cam ‘ahem, ooook vorbim si noi despre ceva? erm, si pe tine cum te cheama? uhh boring’, dupa ce am mai facut un rand de poze si ne-a ajutat si soarele sa ne inveselim, am devenit mai comunicativi si ne-am inteles tare bine. Daca la inceput erau 3 mese, 2 alaturate si inca doua, dupa aceea oamenii s-au adunat, altii s-au indepartat, fiecare dupa bunul plac. Eu am stat la masa cu cei mai multi oameni.
Eram si o persoana destul de ‘importanta’ dar numai pentru ca aveam aparat foto si deci urma sa avem amintiri dragute. Normal ca au mai fost oameni cu camere foto, dar baby al meu a cam fost in centrul atentiei… Hihi. Nikon D40-ul meu a facut astfel o plimbare, urmata de un mic accident binenteles, doar l-am lasat atins si de alte doua persoane (mare greseala, dar.. altfel cum puteam obtine poze cu mine?!).

Apropo de poze cu mine:
mostra 1
mostra 2
mostra 3
M-am cam indragostit de ochelarii astia. Nu am idee ai cui erau de fapt.

Anyway, misto zi. Pacat ca in timpul anului n-am avut parte de asa multa lume, multe poze, multa veselie, multa bautura… Numai la sfarsit pot oamenii sa fie asa de draguti si sa se invioreze imediat cum te vad? Well, ramane un mic mister pentru mine. Dar nu conteaza. Mai ramane inca o zi, festivitatea de absolvire. Numai una si dupa aceea am zburat din Tonitza!

Love and happiness

Nu stiu daca am dreptate, dar simt ca da. Uneori e frustrant ca simtim din toate incheieturile ca vom reusi, dar de fapt nu avem baza aceea necesara victoriei. Dar asta n-are nicio legatura cu mine acum, e doar un gand.

Ieri m-am simtit bine. Am simtit ca, desi am mers aproape degeaba la scoala, cineva m-a facut sa imi deschid larg ochii si sa zambesc cu gura pana la urechi. Cred ca este adevarata sintagma aceea: lucrurile bune chiar se intampla acelora care stiu sa astepte. Si desi tare imi vine sa sar in sus de bucurie, stiu ca e mai ok sa nu sar si sa raman deoparte. For now.

Pe 9 iunie este festivitatea de absolvire. Sunt asa de incantata de toate evenimentele astea care se intampla acum.